Hipatia din Alexandria a fost o femeie filosof și matematician, născută în Alexandria, Egipt, probabil în 370 e.n. A fost fiica matematicianului Theon, ultimul profesor la Universitatea din Alexandria, care a îndrumat-o în matematică, astronomie și filozofie.
A fost ucisă în anul 415 e.n. de o gloată creștină care a atacat-o pe străzile din Alexandria, acuzind-o că este o vrăjitoare. Hipatia este descrisă în mod obișnuit ca pe o femeie cunoscută pe larg pentru generozitatea, dragostea de învățare și experiența în predarea materiilor neoplatoniste, matematica, științelor și a filosofiei.
Hipatia și Alexandria
Într-un oraș care devenea din ce în ce mai divers din punct de vedere religios, Hypatia era o prietenă apropiată a prefectului păgân Orestes și a fost învinuită de Chiril, arhiepiscopul creștin al Alexandriei, pentru că l-a împiedicat pe Orestes să accepte "adevărata credință".
Din toate punctele de vedere, Hypatia a fost o femeie extraordinară și un orator public popular. Istoricul antic Damascius descria prelegerile sale publice:
"Îmbrăcându-și tribonul (haina unui cărturar și, prin urmare, un articol de îmbrăcăminte masculin), doamna și-a făcut apariții în centrul orașului, expunând în public celor dispuși să asculte pe Platon sau Aristotel sau pe un alt filozof ... o confuzie între bărbați și cai, cu oameni care vin și pleacă și alții care stau în picioare pentru Hypatiai".
Tatăl ei, Theon, a refuzat să-i impună fiicei sale rolul tradițional atribuit femeilor și a crescut-o așa cum ar fi crescut un fiu; învățând-o propria meserie.
Hipatia, pe de altă parte, a dus viața unui universitar respectat al universității din Alexandria; o poziție la care doar bărbații aveau dreptul să pretinde. Nu s-a căsătorit niciodată și a rămas celibată pe tot parcursul vieții, dedicându-se învățării și predării. Scriitorii antici sunt de acord că era o femeie cu o putere intelectuală enormă. În cadrul matematicii, ea a scris sau a ținut prelegeri despre astronomie (inclusiv aspectele sale observaționale - astrolabul), geometria și algebra și a făcut un avans în tehnica de calcul - toate acestea, în tandem cu angajarea în filosofia religioasă. Această moștenire a fost atât de impresionantă încât Alexandria a concurat cu Atena ca o bijuterie a științei și culturii.
Intoleranță religioasă și moartea
Alexandria a fost încă un loc important de învățare în primele zile ale creștinismului, dar, pe măsură ce credința a crescut în adepți și putere, a devenit din ce în ce mai împărțită prin lupte între facțiuni religioase. Arhiepiscopul Chiril a fost în mod obișnuit frustrat de popularitatea Hipației și de prietenia ei cu prefectul Orestes. Cronicarul creștin Ioan de Nikiu explică situația din punctul de vedere al lui Chiril:
“Și în acele zile a apărut în Alexandria o femeie filozof, o păgână pe nume Hipatia, care a fost devotată tot timpul magiei, astrolabelor și instrumentelor muzicale și a înșelat mulți oameni prin minciunile sale satanice. Și guvernatorul orașului [Orestes] a onorat-o nespus de mult pentru că îl înșelase prin magia ei. Și a încetat să mai frecventeze biserica așa cum a fost obiceiul său”.
Tensiunile au crescut atunci când Orestes a pedepsit un bărbat pe nume Hierax, un creștin zelos și unul dintre oamenii lui Chiril, învinuit pentru incitarea la violență. Hierax se strecurase într-o sinagogă pentru a spiona comunitatea evreiască pentru Chiril, pentru a găsi orice dovadă a planurilor evreiești împotriva creștinilor. Când evreii l-au observat, s-au plâns la Orestes și Heirax a fost prins și pedepsit. Acest lucru l-a înfuriat pe Chiril, care a încurajat comunitatea creștină să atace evreii. Evreii au fost uciși, iar supraviețuitorii au fost expulzați din oraș. În febra religioasă inspirată de „victoriile” lor asupra evreilor, mulțimea a plecat apoi în căutarea Hipației.
În anul 415 d.Hr., în drumul său spre casă, Hipatia a fost atacată de această gloată, formată în mare parte din călugări creștini. Târâtă din carul ei pe stradă într-o biserică, Hyperia a fost dezbrăcată acolo, bătută până la moarte și arsă.
După moartea lui Hipatia, Universitatea din Alexandria a fost pradată și arsă la ordinele lui Chiril, templele păgâne au fost dărâmate și a avut loc un exod în masă de intelectuali și artiști din Alexandria. Chiril a fost declarat ulterior sfânt de către biserică pentru eforturile sale de a suprima păgânismul și de a lupta pentru adevărata credință. Moartea lui Hypatia a fost recunoscută de multă vreme ca o amprentă în istorie, care a delimitat epoca clasică a păgânismului de epoca creștinismului.
Lungmetrajul Agora din 2009, care povestește despre viața și moartea lui Hipatia, descrie cu exactitate frământările religioase din Alexandria din anul 415. Filmul a stârnit controverse la lansarea sa din cauza unor reprezentanți ale comunității creștine care s-au opus descrierii primilor creștini ca dușmani fanatici ai științei și culturii. Cu toate acestea, istoria demonstrează clar că Alexandria a început să scadă pe măsură ce creștinismul a crescut, iar moartea Hipatiei din Alexandria a ajuns să întruchipeze pierderea civilizației în tumultul intoleranței religioase și al distrugerii pe care aceasta a generat-o și o va generea în secolele ce vor urma.
