Albinele, aceste insecte drăgălașe pe care le vedem zburînd de pe o plantă pe alta pentru a-și îndeplini misiunea lor și existența lor este mai importantă pentru noi mai mult decât ni se pare nouă. Unii atribuie următorul citat lui Albert Einstein: "Dacă albina ar dispărea de pe fața Pământului, omului i-ar mai rîmine de trăit încă patru ani". Nu mai sunt albine, nu mai avem polenizare, nu mai sunt plante, nu mai sunt animale, cu atît mai mult oameni. Nu sunt surse fiabile care ar confirma că omul de știință a spus de fapt acest lucru, dar nu există nici o îndoială că mesajul său este totuși adevărat și alarmant.
Albinele - inclusiv albinele de miere și albinele solitare - sunt foarte importante, deoarece polenizează culturile alimentare. Polenizarea este procesul prin care insectele mută polenul de la o plantă la alta, fertilizând plantele astfel încât să poată produce fructe, legume, semințe și așa mai departe. Dacă toate albinele ar dispărea, aceasta ar distruge echilibrul fragil al ecosistemului Pământului și ar afecta aprovizionarea cu alimente la nivel mondial.
Există peste 800 de specii de albine sălbatice în Europa, dintre care șapte sunt clasificate de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) drept insecte pe cale de dispariție critică. Alte 46 sunt pe cale de dispariție, 24 sunt vulnerabile și 101 sunt aproape amenințate. Deși este puțin probabil ca toate albinele să dispară în curând, pierderea acestor specii amenințate ar avea un impact major asupra polenizării din întreaga lume.
Dar această problema depășește cu mult situația albinelelor. De fapt, albinele sunt responsabile pentru doar o treime din polenizarea culturilor și o proporție foarte mică din polenizarea plantelor sălbatice. Există o gamă variată de alte insecte, inclusiv fluturi și muște mici, care fac restul lucrului - și se pare că și aceste insecte au probleme.
Există unele dovezi că albinele sălbatice din America de Nord au scăzut în cazul bolilor fungice și bacteriene. Desigur, în trecut albinele au coexistat cu aceștii patogeni, dar problema actuală este probabil legat de expunerea crescută a acestora la pesticide, ceea ce le poate deteriora sistemul imunitar.
Pesticidele, insecticidele și erbicidele
Poluarea - în special din expunerea la pesticide - este o cauză-cheie a declinului polenizatorilor. Există trei tipuri de pesticide chimice utilizate pe scară largă în Marea Britanie: insecticidele care vizează dăunătorii insectelor, fungicidele care vizează agenții patogeni fungici ai culturilor și erbicidele care vizează buruienile. Insecticidele conțin substanțe chimice care pot ucide polenizatorii, astfel încât acestea sunt clar o amenințare majoră. Dar s-ar putea să nu fie cea mai mare problemă. Erbicidele sunt de fapt utilizate de cinci ori mai mult în agricultură decât insecticide. Acești ucigași vizează o mare varietate de plante sălbatice pe care albinele trebuie să le polenizeze.
Schemele agricole ecologice recomandă plantarea de fâșii de flori sălbatice la marginea culturilor, pentru a oferi refugiu și surse sigure de hrană pentru polenizatori. Cu toate acestea, norii derivați de la erbicide din câmpurile în creștere pot contamina aceste fâșii de flori sălbatice. Cercetările de ultimă oră sugerează că glifosatul (cel mai des folosit ucigaș de buruiene) poate afecta microbii intestinali ai albinelor, ceea ce poate avea impact devastator asupra sănătății lor.
Deși expunerea la erbicide folosite de fermieri sunt probabil una dintre principalele cauze ale declinului polenizatorilor, substanțele chimice utilizate de autoritățile orașului și de grădinari ar putea afecta de asemenea albinele și alte insecte. Așadar, de dragul albinelor, este mai bine să evităm utilizarea acestora acolo unde este posibil.
Schimbarea climei
Se consideră că încălzirea globală este un factor important al scăderilor numărului albinelor sălbatice. Unele dintre acestea nu pot supraviețui decât la temperturi anumite. Pe măsură ce habitatul lor natural se încălzesc, locurile în care pot trăi se micșorează. De exemplu, unii ar putea fi obligați să trăiască la altitudini mai mari, acolo unde este mai rece, reducând semnificativ din teritoriu și, ca rezultat, specia.
Distrugerea habitatului
Modul în care sunt cultivate terenurile a fost asociat cu scăderea biodiversității și polenizării. Agricultura distruge tipurile de spații pe care albinele le folosesc pentru a cuibări, înlăturînd diversitatea hranei pe care albinele o consumă pentru a se hrăni și are chiar un impact mai larg asupra altor animale, cum ar fi păsările sălbatice, mamiferele și amfibienii.
În timp ce nenumărate specii de insecte dispar în prezent, cele care rămân le iau locul, așa că este puțin probabil ca polenizarea să înceteze în curând. Speciile generaliste, cum ar fi bondarul cu coada tamponată, albina europeană de miere și muștele negre obișnuite, care pot supraviețui într-o gamă uriașă de temperaturi și condiții, vor deveni principalele specii care polenizează sursele noastre alimentare, în timp ce speciile mai rare vor scădea sau chiar dispărea.
Poluarea aerului
Poluarea aerului reduce rezistența semnalelor chimice transmise de flori, ca rezultat albinelor și altor insecte le este mai dificil să le localizeze. Schimbările climatice agravează situația, deoarece modifică înflorirea și cantitatea de plante din cauza anotimpurilor ploioase, ceea ce afectează cantitatea și calitatea nectarului.
În lumina celor analizate de mai sus, dispariția albinelor ar provoca o adevărată criză alimentară. Aproximativ 84% din culturile comerciale depind de polenizarea albinelor. Insectele se află la baza stabilității ecologice, declinul acestora va duce la o cascadă complexă de impacturi asupra vertebratelor, amenințând cu o catastrofă ecologică fără precedent. De aceea, este datoria noastră să le protejăm și să introducem măsuri drastice pentru combaterea și răspîndirea poluării.
